Herman Van Rompuy și José Manuel Durão Barroso

„De la război la pace: o poveste europeană”

Războiul este la fel de vechi ca Europa. Continentul nostru poartă rănile lăsate de lănci și săbii, de tunuri și arme, de tranșee și tancuri. Cu toate acestea, după ce două războaie catastrofale ne-au răvășit continentul și întreaga lume, o pace durabilă s-a așternut peste Europa. În vremurile de restriște de după război, inimile multora sângerau încă, îndoliate și pline de resentimente. Ce provocare îndrăzneață a fost, așadar, pentru fondatorii Europei, să spună: da, putem pune capăt acestui ciclu fără sfârșit de violențe, putem opri logica răzbunării și putem clădi, împreună, un viitor mai bun. Desigur, este posibil ca Europa să fi avut pace și dacă nu ar fi existat Uniunea. Nu suntem siguri. Însă pacea nu ar fi fost nicicând de aceeași natură. O pace durabilă, nu doar o încetare glacială a focului. Reconcilierea este elementul care o face atât de specială. Înseamnă mai mult decât a ierta și a da uitării sau, pur și simplu, a da pagina. Adenauer și De Gaulle în catedrala de la Reims: aceasta este una dintre imaginile emoționante care au închis rănile Europei postbelice. Și alte imagini se ivesc în minte. șase state reunite la Roma, pentru a deschide calea către un nou viitor. Willy Brandt îngenunchind în Varșovia. Docherii din Gdansk, strângându-se pentru proteste. Mitterrand și Kohl strângându-și mâna. Rostropovich cântând Bach la căderea zidului Berlinului. Însă gesturile simbolice nu sunt suficiente pentru a asigura pacea. Aici este punctul în care intervine „arma secretă” a Uniunii Europene: o modalitate unică de a ne conecta interesele atât de strâns, încât războiul să devină practic imposibil. Prin negocieri constante, acoperind aspecte tot mai numeroase și implicând din ce în ce mai multe țări. Desigur, unele aspecte pot fi deconcertante. Miniștri din țări fără ieșire la mare discutând intens cotele de pescuit. Deputați europeni din Scandinavia dezbătând prețul uleiului de măsline. Uniunea a perfecționat arta compromisului. Nu există învingători sau învinși, deoarece se asigură faptul că, în urma discuțiilor, toate țările ies victorioase. A funcționat. Acum pacea este de la sine înțeleasă. Războiul a devenit de neimaginat. Însă „de neimaginat” nu înseamnă „imposibil”. Acesta este motivul pentru care ne aflăm astăzi aici. Europa trebuie să își respecte promisiunea privind pacea. Însă nu se mai poate baza pe această promisiune pentru a se bucura de sprijinul cetățenilor. Acest lucru este cât se poate de clar astăzi, când suntem afectați de cea mai gravă criză economică de două generații încoace, care a creat mari dificultăți în rândul cetățenilor noștri și a pus la încercare legăturile politice din Uniunea noastră. Părinți care se luptă să facă față cheltuielilor zilnice, lucrători concediați recent, studenți care se tem că, oricâte eforturi ar depune, nu își vor putea găsi un prim loc de muncă: când toți aceștia se gândesc la Europa, pacea nu este primul lucru care le vine în minte … Depunem toate eforturile necesare pentru a depăși greutățile, pentru a restabili creșterea și a crea locuri de muncă. Suntem încrezători că vom reuși. Uniunea Europeană nu presupune doar pacea între națiuni. Ca proiect politic, ea întruchipează, astfel cum definea Spinoza pacea, „o stare de spirit, o dispoziție pentru bunăvoință, încredere și justiție”.   Și alte momente istorice au întărit aceste cuvinte. Oamenii din Portugalia, Spania și Grecia sărbătorind revoluția democratică și libertatea. Aceeași bucurie au trăit-o statele din Europa Centrală și de Est și statele baltice. Dorința de libertate și democrație a făcut posibilă reunificarea continentului. Uniunea Europeană a devenit casa noastră comună. „Patria patriilor noastre”, după cum o numea Vaclav Havel. Părinții fondatori au înțeles că, pentru a garanta pacea în secolul al XX­lea, națiunile trebuie să aibă o abordare care să meargă dincolo de statele-națiune. Caracterul unic al proiectului european constă în combinarea legitimității statelor democratice cu legitimitatea unor instituții supranaționale care protejează interesul european general. Dorința de a atinge o unitate la nivel european nu este un scop în sine, ci un mijloc pentru a atinge obiective mai îndrăznețe. Este o dovadă a idealului de ordine cosmopolitică. În ciuda imperfecțiunilor sale, Uniunea Europeană este o puternică sursă de inspirație pentru lumea întreagă. Dincolo de națiunea din care facem parte, dincolo de continentul unde trăim, suntem cu toții parte a aceleiași umanități. Angajamentul concret al Uniunii Europene în lume este marcat de tragica experiență a continentului nostru în ceea ce privește naționalismul extrem, războaiele și răul absolut al Shoah – Holocaustul. El este inspirat de dorința noastră de a evita comiterea acelorași greșeli în viitor. Acesta este fundamentul abordării noastre multilaterale și al relațiilor noastre cu partenerii internaționali, care ne definește poziția împotriva pedepsei cu moartea și sprijinul pe care îl acordăm justiției internaționale, care ne determină să fim în fruntea acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice și în lupta pentru securitatea alimentară și energetică, și care stă la baza politicilor noastre privind dezarmarea și combaterea proliferării nucleare. Fiind un continent care, după ce a fost devastat, a devenit una dintre cele mai puternice economii ale lumii, avem o responsabilitate deosebită față de milioane de persoane care au nevoie de ajutor. Fiind o comunitate de națiuni care a combătut totalitarismul, vom fi mereu alături de cei care luptă pentru pace și justiție, democrație și demnitate umană. Gândurile noastre se îndreaptă către apărătorii drepturilor omului din toată lumea care și-au pus viața în pericol pentru a apăra valorile pe care le prețuim. Zidurile niciunei temnițe nu le pot înăbuși vocea. Fiind o Uniune construită pe valoarea fundamentală a egalității de șanse între femei și bărbați, ne angajăm să protejăm drepturile femeii în întreaga lume. Acordăm o mare importanță drepturilor fundamentale ale persoanelor celor mai vulnerabile: copiii din întreaga lume. „Pacificarea Europei” se afla în centrul preocupărilor lui Alfred Nobel. Într-o versiune inițială a testamentului său, acesta spunea că pacificarea Europei este echivalentă cu pacea internațională. În ultimii șaizeci de ani, Uniunea Europeană a arătat că este posibilă unificarea popoarelor și a națiunilor dincolo de frontiere. Continentul nostru, renăscut din propria-i cenușă după 1945 și unificat în 1989, dispune de o mare capacitate de a se reinventa. Continuarea acestei aventuri stă în mâinile generațiilor viitoare. Sperăm că acestea își vor asuma această responsabilitate cu mândrie. Și că vor putea spune, așa cum spunem noi astăzi, în Oslo: Sunt mândru că sunt european.   Aceasta este o versiune prescurtată a discursului pentru premiul Nobel, susținut, în numele Uniunii Europene, de Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European, și de José Manuel Durão Barroso, președintele Comisiei Europene, cu ocazia ceremoniei de decernare a premiului Nobel.

Trimite catre retele sociale